Nuvela 1

   

                                       Intregire in lumea judecatii                     

                           -Partea I-

Vedea aceleasi peisaje sinistre,in fiecare regasindu-se beltile de sange.Aceleasi viziuni,aceleasi derulari,toate surprinse in visele lui ce au devenit tot mai reale.

Cutreiera desertul,marcat de pasii umanitatii,ce lasau in urma lor,dare de sange.Cerul era desprins din toate cunostiintele lui,acesta fiind rupt in doua culori:Un alb orbitor si un negru rosiatic.

In spatele lui se inalta pana-n vazduh,un turn ce parea a fi suspendat in timp.Un alt turn,opusul celuilalt,avea o structura diferita,neingrijita.Necunoscut ii era scopul acestora si rolul lor in visul lui uzat.

Nu avea de unde cunoaste taina celor doua turnuri gemene,ce simbolizau defapt inima binelui,respectiv cea a raului.

Treptat,pe parcurs ce inainta in linistea suspecta,zarea oameni cazand la picioarele lui,urland de groaza si de durere,in timp ce sangele lor improsca si colora nisipul amorf.

Nu putea sa le ofere ajutorul.Ei nu aveau contur,pareau mai mult invizibili,iluzii datorate transparentei lor grave.Era tot mai sigur ca umbla printre fantasme si ca nu se mai afla in visul de unde pornise.

Mirosul putred si ascutit al cadavrelor ii contorsiona mirosul.Totul devenea tot mai real.Sentimentele de groaza si de frica al fantasemlor se propagau prin corpul lui firav,cutremurandu-l.

Nu se simtea deloc in apele lui.Isi pierdea controlul.Mainile ii tremurau si respira tot mai des,inhaland aerul miasmatic.Greata ii se instalase in corp.Inima ii bubuia inaintrul sau.Desi era inconjurat de strigate insuportabile,auzea bine si clar sunetele produse de bataile inimii sale.Receptiona de la toate partile corpului o presimtire neplacuta ce ii activa instinctul de aparare.

Strabatea cu privirea desertul in lung si in lat,singura lui observatie fiind sangele ce iesea de sub talpile lui,care se afundau putin in nisipul umed.Acest lucru marunt il teroriza.Era ferm convins ce sub nisip nu se afla apa,lucru ce ii intarea frica ce ii accelera bataile inimii.

Intrase in jumatatea intunecata a desertului.Se afla sub cerul de culoare negru-rosiatic.Simturile ii luau razna.Oamenii cadeau in jurul lui precum popicele, cu rani mortale,din care izvoreau adevarate siroaie de sange.Gandirea ii era limitata si ameliorata de fantasmele ce se prabuseau peste tot.Vedea privirile neajutorate ale acestora,spintecati de ceva nevazut.

Frica ii cucerea cu bravura intregul corp,contaminandu-i mintea,tulburand-o cu viclenie si ferocitate.
Un glas puternic,gros si lipsit de viata se auzea in preajma lui.Sunetul se amplifica,desi era doar o soapta pierduta.Sunetul cuprindea intreg desertul si il zguduia din interior.

- Nu ai ce sa faci! Nu ai cum sa ii ajuti pe cei din jurul tau,pentru ca sunt dupa barierele intelegerii tale.Aici vei pieri si tu si vei zace langa ei.!Vino si infrunta-ma !
            Incremenise.O sumedenie de intrebari ii strafulgerau mintea,care nu mai izbutea sa faca fata fluxului de informatii si  teorii,venite dintr-o gandire obosita si ranita.

Astepta sa se trezeasca din moment in moment insa acest lucru intarzia sa se intample.Nu mai era la fel de ferm ca va ajunge la realitate.Se afla intr-o situatie dificila,care ii solicita gandirea.Incerca din rasputeri sa respinga nelinistea produsa de nesiguranta propriului suflet.

Glasul ii se subtia.Corpul ii slabea tot mai mult.Incet,fiecare firmitura de optimism ii pierise.Se lasase descurajat de sentimente si incertitudine.Incepu` sa se retraga spre inima binelui,epuizandu-si ultimele resurse de energie ce zaceau in corpul lui subtirel

Cazu in genunchi.Privi cu nonsalanta spre cerul malformat,ce nu se clintea din loc.Totul era suspendat in timp,doar el si fantasmele mai miscau in acea lume nebuna.
Inainte sa observe,caldura si duhoara ce plateau in jurul lui,disparura.Ziua se transformase in noapte.Frigul se instaura rapid,prinzandu-l nepregatit.

Corpul nu ii era deloc incantat de aceasta schimbare radicala,manifestandu-si nemultumirea prin tremureli si amorteli.Nu putea sa inteleaga sensul acelui vis,oricat se straduta,acesta tot un nimic insemna pentru el.Totul insa parea a fi o realitate sumbra,dintr-o luma ascunsa dupa barierele cunostintelor omenesti.

Acea lume il depasea,ii subjuga fara probleme gandirea.Un sunet familiar ii lovise timpanele domol..O voce calda si blanda ii mangaia auzul delicat.

Deschise ochii.In fata lui statea Gabriela.O fata tanara,frumoasa,cu un par lung si imaculat,cu pielea alba si catifelata si cu niste ochi caprui,fermecatori,de-adreptul patrunzatori.Ii parea cunoscuta.O persoana apropiata.Era prea extenuat sa mai acorde atentie la acest amanunt important.

-Ai visat din nou desertul?
-Da.Nu mai inteleg nimic.Ma simt atat de neputincios,ii raspunse el,neconstatand ca vorbeste totusi cu o persoana straina.
-Esti singur.Nu mai vorbi in gol.Vino si infrunta-ma!Esti al meu! Se auzi din nou acel glas gros.
-Totul este real…vocea Gabrielei il trezise din acea stare de visare.
-Poftim?!Stai.. nu mai inteleg absolut nimic ! Este un dezastru ,cum sa fie asa ceva real?!

-Cat iti ia sa intelegi ca nu te aude nimeni.Esti singur.Doar noi doi printre milioanele de fantome.Nu mai vorbi in gol.Vino sa iti contruiesti destinul,altfel vom ajunge amandoi in vid,de unde am venit,fara a mai primi sansa de a ne reintoarce

-Nu!nu e adevarat !
Momentul urmator il surprinse impietrit.Cu cine vorbea?ceea ce facuse ii se paru o absurditate.
-Gabriela,unde esti?
-Sunt unde trebuie sa fiu.Iti voi fi alaturi de-alungul calatoriei.
-Stai!?Ce calatorie ?!
            Era prea tarziu pentru a mai primi un raspuns.Inca o vedea,dar aceasta nu mai era capabila sa ii raspunda.Disparea incet.Se evapora in culorile inchise ale incaperii,cu zambetul pe buze si cu ochii ei sclipitori,ce ii fixau privirea.

Disparuse.Dar spre mirarea lui,vocea ei ajunse din nou la el.
-Ne vom revedea cand va fi momentul.
Nu ii mai raspunse.Continua sa priveasca spre coltul camerei fiind cuprins de depresie.
-Inceteaza sa traiesti din amintiri ! Vin-o si gaseste-ti drumul spre lumea fizica!

Se ridica din patul moale a carui asternut era ravasit.Complet istovit de acele viziuni repetate ce i-au absorbit toata energia si adrenalina.Pleoapele ii alunecau pe ochii umezi si caprui.Muschii ii erau extenuati,incat orice miscare care ii solicita,era intampinata cu dificultate.Miscarile lui ii erau incetinite.Stia insa ca urma sa fie mai rau.Persoana cea mai apropiata lui din acea lume era o straina,care disparuse din fata lui.

-Nu incepe sa te comporti in continuare precum un copil mediocru.M-am saturat dupa atatea intalniri sa vad acelasi decurs.Tot ceea ce vezi nu mai exista,sunt doar reproducerile sufletului tau,care acum este injumatatit.Tot ceea ce iti infatiseaza sunt doar locurile,persoanele sau lucrurile de care s-a atasat pe parcursul vietii.Esti slabit fara mine.Vei slabi si mai mult pana ce vei inceta sa existi pentru totdeauna.Odata cu tine voi disparea si eu.Vin-o si intregeste-te sa iti incepi din nou viata in lumea fizica.

Acea voce ce ii perturba gandirea,isi pierdea tot mai mult rabdarea.Observa asta,dar cel mai important lucru este ca tot`odata,o simtea.Putin mai conta insa pentru el acest lucru.
            Studia cu atentie cuvintele ce se jucau prin mintea lui dezordonata.Isi repeta din nou si din nou acele cuvinte pe buze.
Sa imi incep din nou viata?Confruntari precedente?Am mai fost vreodata aici?M-am intalnit vreodata cu aceasta persoana ce imi patrunde atat de usor in cap?Daca am mai trecut prin asa ceva de ce nu imi amintesc?De ce nu imi amintesc de nimic?De ce ma simt de parca as fi al nimanui?De ce ma simt abandonat in aceasta lume?

Toate aceste intrebari ii treceau prin minte.Se infricosa singur cu acestea.Nimeni nu il mai putea ajuta.Nimeni nu il auzea.Ramase doar acea persoana misterioasa in care nu avea deloc incredere.Straina alaturi de care se simtea in siguranta,era doar o fantasma,in care nu isi punea prea mari sperante.Ajunse in cele urma la o concluzie.Pentru a iesi din acea lume,era nevoit sa isi intalneasca asa zisa lui jumatate.

Dezbatand in liniste si cu mare atentie cele intamplate si aflate,ajunse la o decizie.Daca intradevar pierise,trebuia sa isi aminteasca ce s-a intamplat cu adevarat.

Se concentra din rasputeri asupra oricarui indiciu din viata anterioara,rascolind cu gandul pana si cel mai nesimnificativ lucru,deoarece orice l-ar fi putut conduce la amintiri din lumea fizica.

In minte ii revenise chipul acelei fete frumoase.O stia pe numele de Gabriela,dar nu tinea minte ca aceasta sa ii se fi prezentat.Era prins la mijloc de acest lucru.Era o straina pe care el o cunostea si de care se simtea atasat.

Lasand frica si disperarea la o parte,observase faptul ca nu isi amintea nimic altceva.Inca retraia acea senzatie de fericire,provenita din prezenta acelei fiinte ce el incepu` sa o priveasca ca pe un inger pazitor.

Avea acel sentiment puternic,ce apare la unii adolescenti.O iubea pe acea fata.Numele ei il rostea in obscuritatea incaperii,a carui contur disparea incet,totul fiind cuprins de o ceata deasa.In jurul lui apareau blocuri,strazi,garduri.Vedea farurile masinilor ce il ocoleau si inaintau pana dispareau din cadrul lui vizual.

Se afla pe aleea din fata unei scari.Acum isi amintea totul cu exactitate.Privea doar o derulare a istoriei din viata lui precedenta.Urmarea cum alerga cu disperare prin perdeaua de apa rece a ploii.Se indrepta spre sosea.Picioarele ii tremurau,inaintarea findu-i anevoioasa.La intersectia a doua drumuri,zacea un corp

Era Gabriela.O masina o izbise puternic cateva momente mai devreme.Ingenunchease dintr-o miscare langa aceasta.O lua in brate cu gandul de a gasi ajutoare.Nu o putea pierde.Acea tristete parea ca un drog.Nu reusea sa o alunge din corpul lui ce scartaia din toate incheieturile.

Peisajul se schimbase.Nu ii luase foarte mult sa realizeze unde se afla.Era la spital,langa patul in care Gabriela traia ultimele clipe ale vietii,inconstienta,avand pulsul monitorizat,care spre agonia lui Crystopher,scadea treptat.In scurt timp,sunetul sacadat al aparatului se transforma in sunet continuu si ascutit ce simboliza un singur lucru.Privind atent,observa ca amandoi purtau verighete.Cu tristete constientiza ca ii pierise de fapt sotia.Nebunia ii prelua corpul.Fara se mai gandeasca ceea ce face,inghiti un pumn de pastile care il ucisesera in doar cateva ore.

Acum cunostea motivul pentru care si-a dat duhul.In acea lume nu arata a fi la fel de in varsta precum in acele amintiri din lumea fizica.Parea mult mai tanar.Nu avea de unde sti de ce si probabil putini ar fi gasit raspunsul.Arata ca si un adolescent de 16 ani,dar nu era varsta lui ci a spiritului care trecuse de 16 ori prin lumea fizica.

Isi ridica incet pleoapele,reusind sa vada din nou patul si incaperea intunecata.Dintr-o data a inceput sa receptioneze tot mai multe amintiri din viata precedenta,a carui sfarsit tragic,il revedea inca desfasurandu-se prin fata ochilor lui.Incet,toate realizarile importante si toate bucuriile ii tresarira in minte.Nu a acceptat niciodata sa ramana in lumea spirituala,sa priveasca lumea fizica,fara sa mai poata face parte din ea,sa o influenteze cu prezenta lui.

Apasa hotarat clanta,inconstient de ce putea sa intalneasca in spatele ei.Usa se deschise cu un scartait puternic.Aceasta era mai masiva decat estimase el.In fata lui se afla o incapere circulara,in mijlocul careia se remarca un suport,dintr-un material greu de deslusit.Suportul avea o culoare alba si era inalt,ajungand cam pana la braul lui.In varful acestuia,se afla o panza catifelata din catifea,pe care era asezata o sabie lucioasa,cu un maner din fier,acoperit de piele.

-Ti-ai gasit arma.Avansezi mai repede decat datile trecute.Se pare ca nu mai intram intr-o criza de timp si de aceasta data.Vino la lupta!Orice ai face,timpul se scurge in defavoarea amandurora.Priveste spre desert…

            Doar la cativa metri de el,era un geam.Un geam destul de jos,cu ramele aurii,pe care il deschise grabit.Abia in acel moment isi dadu seama ca se afla in turnul alb.

            In departare,jumatatea lui,statea pe nisipul amorf,sub cerul a carui culoare stranie, se deschidea tot mai mult.Totusi,lucrul ce ii atrase subit atentia era locul unde se amplasa jumatatea lui.Desi se misca nerabdator in stanga si in dreapta,individual nu indraznea sa patrunda in jumatatea binelui.Nu isi putea explica cu exactictate,dar stia ca teritoriile binelui si raului aveau o influenta puternica asupra lor,atacandu-i fizic,psihic si moral,slabindu-i..

            Nu dorea sa mai intervina ceva.Vroia sa resolve totul in stilul lui.Stia ca era nevoie sa ramana calm si concentrat,sa nu se lase intimidat de nimic,ba chiar sa isi surprinda adversarul,chiar daca era nevoie sa recurga la metode murdare.

            Sabia o prinse de maner,dupa care iesise din incapere.Coborî

 scarile cat de repede posibil,incercand in acelas timp sa nu-si piarda concentrarea.Pana si cel mai nesimnificativ lucru il deraja,atragandu-i atentia.Chiar si zgomotul pasilor lui pe treptele din piatra,ii irita auzul.Isi auzea respiratia.Bataile inimii ii sporeau in intensitate.

            Slabea tot mai mult in fiecare minut.Pierea incet pofta de viata.Era tentat sa renunte la lupta,dar dorinta de a traii in lumea fizica il motiva suficient.Cel mai bun sprijin moral il primea din amintirile vietii precedente.Stia mai mult decat oricand ca va lupta pana la capat.Castigase o singura data in 16 confruntari.Daca nu renuntase pana atunci,nu urma sa o faca nici acum.

            Inainta cu tot mai multa greutate.Din fericire,iesirea din turn se afla in fata lui.Impinse usa din metal ce ii bloca inaintarea.Dupa aceasta,se facu` vazuta o gradina frumoasa,impartita de trandafiri si crizanteme.Dupa aceasta gradina fermecatoare,se gasea un labirint.Nu avea alta optiune.Se avantase cu incredere spre a-l strabate de la cap la coada cat mai repede posibil.Tot mai multe variante ce duceau spre nicaieri apareau in jurul lui.Il incomoda varietatea de optiuni.

            Trecuse prin acel labirint si in trecut,cand  mai fusese nevoit sa se intregeasca pentru a avea din nou ocazia sa isi inceapa din nou o viata in lumea fizica.Acel labirint nu se schimbase.Se lasa ghidat de viziunile mintii lui,care il conduceau spre iesire fara dificultate.

            La iesirea din labirint,se inalta o poarta solida din otel.Fara a o mai atinge,aceasta se deschise cu usurinta,poftindu-l sa iasa afara.Jumatatea lui il astepta,fara a se lasa surprinsa de aparitia lui.Nu se misca…

-Nu mai ai de intampinat nici un alt obstacol.Suntem doar noi doi.Am asteptat indeajuns.Iti voi demonstra ca ce s-a intamplat la ultima noastra intalnire a fost doar un noroc pur.Vin-o fara a mai sta pe ganduri.

            Acel glas incepu` sa il calce pe nervi.Insa si de aceasta data,vocea calma a Gabrielei se facuse auzita.

-Crystopher.Nu uita ca sunt langa tine si te sustin.Nu uita ce mi-ai promis mai demult cand am facut un juramant langa un rau.Pe langa faptul ca ne-am jurat iubire vesnica,ai mai promis ca vei avea grija de tine,pentru a avea cat mai mult timp la dispozitie de care sa te bucuri petrecandu-l cu mine…impreuna.

-Imi amintesc.Ii zambise acesta entitatii fermecatoare din preajma lui.

            Ii displacea insa faptul ca nu o putea imbratisa.Era doar o fantasma care cantarise enorm in viata lui precedenta.Chiar si acum insemna totul pentru el.

            Tristetea il cumprinse indata,dar aceata fu` inlaturata imediat de o stare de bucurie,care il umplea din interior.Acea bucurie se transformase in putere si era sigur ca sursa ei provenea din iubire…

-Multumesc Gabriela.

            Se apropia tot mai mult de jumatatea lui,care purta un hanorac intunecat,ascunzandu-si identitatea.Vazandu-i buzduganul cu tepi ascutiti si lungi,il cuprinse frica.Considera ca acesta avea un asa-zis avantaj material.Intre cei doi mai erau doar cativa metrii.Nici nu stia care dintre ei pleca in avantaj.El se simtea mai avantajat de faptul ca ultima confruntare o castigase,dar alte 15 le pierdusera.In plus,se indoia de sabia ce o purta in mana.In dreapta lui Gabriela inainta.Aceasta devenise transparenta,ascuzandu-se cu maiestrie prin aer.Il incuraja pe Crys doar prin prezenta ei.

            Raul lui interior,sau mai bine zis jumatatea lui se napustise asupra lui,fluturand buzduganul cu ferocitate.

            Nu se astepta la un atac direct din partea acestuia,deoarece nu schitase nici un gest pana atunci.Elegant evitase lovitura care ii era predestinate cu atat de multa ura…

            Cu zambetul pe buze,Crystopher isi pierduse concentrarea,tratand situatia cu superficialitate.Jumatatea lui se afla intr-un impas,fiind pusa in dificultate de greutatea buzduganului ce il tragea incet in fata.Crys isi luase avant.Strangea sabia cu toata forta lui.Mana stanga si-o asezase pe umarul jumatatii lui pentru a o incomoda si mai ales ca el sa aiba un punct de sprijin.Fulgerator isi indrepta sabia spre spatele inamicului,care spre uimirea lui reusi sa se desprinda,lasandu-se in jos.In momentul urmator Crys zacea la pamant,fiind doborat de o simpla piedica.Adversarul lui rata aceasta oportunitate, preferand sa isi restabileasca echilibrul.

            Amandoi isi purtau armele in mana dreapta.Isi analizau pasii cu atentie.Fixau fiecare miscare a corpurilor lor.Se indepartau unul de altul anuntand fiecare un atac,doar cu privirea.Jumatatea lui actionase prima si de aceasta data,pornind in alergare.Crys fu` luat din nou prin surprindere,adversarul lui aruncandu-si violent buzduganul inspre el.Nu avea timp sa gandeasca,sau sa mai schiteze vreo miscare.Spre norocul lui,buzduganul ii trecuse pe langa cap.Auzise pana si vuietul pe care il produse acesta spitecand aerul.Privirea ii era atrasa de catre acesta,moment in care se trezise pentru a doua oara la pamant.Adversarul ignorase pentru inca o data o opurtunitate,preferand sa isi recupereze arma.

            Cei doi se aflau in picioare,analizandu-si in continuare pasii.Distanta dintre ei se reducea in fiecare secunda,acestia invartindu-se in cerc,de parca-ar fi intr-un ring de box.Fiind indignat ca ajunse la pamant de doua ori intr-un timp destul de scurt,Crys se lasase purtat de furie,napustindu-se asupra jumatatii lui,ne mai asteptand un moment prielnic.Cu un zambet macabru,adversarul lui se ferise fara probleme,facand o pirueta de 360 de grade deplasandu-se spre dreapta.Cu ajutorul acestei piruete el prinse avant.Stranse buzgduganul cu putere,dupa care cu o viteza fulgeratoare si cu un avant considerabil,ii reteza mana dreapta a lui Crys de la nivelul cotului.Sabia lui se impluntase in nisipul  umed si deformat.

            De aceasta data,jumatatea lui era hotarata sa profite de acea oportunitate,aplicandu-i un croseu in figura lui Crystopher,cu care il puse il pamant.Din mana acestuia tasnea sange inspre toate directiile,iar strigatele de durere ale acestuia rasunau in tot desertul.

-Esti al meu acum,ii se adresase inamicul.Din glasul lui rasuna in cele din urma calmul,de care nu se putuse bucura pana atunci.Acel calm se transforma si intr-o stare profunda de euforie.

            Incepu` sa isi fluture din nou buzduganul deasupra capului,fiind gata sa ii acorde lui Crystopher lovitura decisiva.

            Durerea ce ii subordonase toate simturile si puterile parea a fi oarecum trecatoare…amortea.Isi vedea jumatatea deplasandu-se surprinzator de lent.Viteza lui se reducea tot mai mult.Totul decurgea cu incetinitorul.Insa nu se putea clinti de pe nisip.Nu reusea sa ajunga la sabie,desi se intindea cu toate fortele catre aceasta.Pleoapele ii cadeau incet pe ochii caprui.Stia ca acela ii era sfarsitul.

            Caldura nimicitoare a desertului se evaporase.O fantasma alba ii mangaia obrajii,alinandu-i durerea.Isi deschise ochii,depunand un mare efort.Spre fericirea lui,Gabriela se afla langa el.

-Crystopher.Nu gandi negativ.Nu ai pierdut inca,stiu asta.Mereu nu te-ai retras,oricat de greu ti-a fost.Ti-ai infruntat problemele cum ai putut mai bine.Din aceasta lume tu nu poti pleca decat invingator.Daca tu nu accepti infrangerea,probabil ca a ta convingere si ambitie vor indupleca divinitatea si vor rapune legile nescrise din aceasta lume.Nu uita ca intre noi sta iubirea.Tu traiesti acum ca si cum ai muri.Nu vei muri…

            Acele vorbe ii umpleau golul interior.Se simtea capabil de orice.Isi recapata increderea in propria persoana.Simtea un avantaj decisiv ce inclina inspre el.O lumina puternica,venita dinspre corpul lui Crystopher,orbise tot desertul.Un vuiet asurzitor rasuna in acel peisaj alb ca si cum sunetul ar vibra si i-ar zgaria timpanele.Nu reusea sa desluseasca prin acea lumina siluetele jumatatii lui si a lui Gabriela.

            Se stinse incet.Vedea din nou desertul.Era o liniste,cu care nu era obisnuit in acea lume a judecatii.Uimit,privea cum jumatatea ii era atrasa in corpul lui.In cateva secunde,acesta ii patrunse prin corp,disparand inauntrul acestuia.Simtea o durere in zona abdomenului.Tricoul si-l ridica cu mana stanga.Pe pielea lui alba se putea observa un cerc din doua culori,impartit in doua.Acele culori se combinau,formand una singura.Sufletul lui se intregea.

            Mana si-o recapatase.Inainte sa realizeze,plutea in aerul greu,suspendat in timp.Gabriela era langa el si il privea cu multa simpatie.

-Ai reusit.

-Da.Din nou.Multumita tie.

-Nu multumita mie,ci multumita noua.De 15 vieti sufletul meu tanjeste dupa al tau si a asteptat momentul in care binele din tine va castiga in aceasta lume.Datorita victoriei din intalnirea precedenta cu jumatatea ta,am reusit sa ne intalnim si sa ne lasam sufletele sa se uneasca.

-Vom ramane uniti orice s-ar intampla,deoarece destinele noastre depind unul de altul.

-Da…

-Si acum ?ne incepem o noua viata in lumea fizica?

-Da,inspre acolo plutim noi acum.

-Si cum ne vom reintalni acolo?

-Nu stiu si nu mai prea conteaza,deoarece ne este predestinat sa ne intalnim,asa este scris in destinele noastre,deoarece am infruntat aceasta lume a judecatii impreuna si ne-am intregit impreuna.

-Ne vom aminti ceva din toate acestea in lumea fizica?

-Este cam dificil.Din cate cred ca ai observat si tu,imdediat ce ajungem in lumea fizica,amintirile noastre ne sunt inaccesibile,cum ti-au fost si tie in aceasta lume.

-Se pare ca vom lasa totul in mana divinitatii.

-Asa se pare.

-Vin-o.

            O luase de mana.Impreuna inaintau spre cer,unde se afla trecerea spre lumea spiritelor,ultimul lor pas pentru a isi reincepe din nou viata.Acel cosmar se terminase.Se reintregisera dupa ce au fost despartiti de barierele celor 3 lumi.


                                                            -Sfarsit-



                     CrystopherCreations™ All rights reserved.