Tanarul orb
Priveam inca tavanul,uitandu-ma usor paranoic,dintr-o parte
in alta,fara un motiv intemeiat.Camera era luminata tot mai slab,razele lunii
evitand contactul cu retina ochilor mei,care se pierdeau in intuneric,subjugati de tacere.Linistea devenea apasatoare,creand o atmosfera bizara,combinandu-se
si formand o dualitate amorfa,ce reflecta fragmente din ireal.Vederea imi
slabea.Peretii erau devorati de acel intuneric,conturul lor disparand
brusc,”inecati” de ploaia valurilor obscure ce loveau neincetat
incaperea,cucerind tot spatiul inconjurator.Totul era accentuat pe
nivele.Receptam fiecare strat de intuneric invelit intr-o liniste
magica,apasandu-mi trupul intr-un mod straniu.Mi-am inchis ochii respirand
greoi,gandurile mele concentrandu-se la ultimile imagini percepute prin acel
abis incolor.Aerul devenea tot mai rece.Ma simteam din ce in ce mai
limitat.Pentru prima data,eram sigur ca eram prezent la o demonstratie a unor
forte,aparent inexistente,care insa erau prezente,influentandu-ma atat fizic
cat si psihic.
Razele
lunii reveneau si dispareau,proiectand modelul perdelelor din fata
mea,realizand o multitudine de imagini suprapuse,care lasau in urma lor un
adevarat contrast dintre umbra si penumbra.Eram privit si speriat de atingeri
neclare.Incercam sa patrund acel zid intunecat cu privirea,sa ma adaptez
lui,dar esuam lamentabil,defiecare data ramanand mai adancit in obscuritatea
incaperii care se intretea dupa fiecare secunda.Nu distingeam nici o forma,nici
o miscare,dar prezenta acestora era tot mai clara.
O scurta
strafulgerare,venita de nicaieri,mi-a dezvaluit imaginea macabra a zecilor de
maini ce se ridicau din intuneric,napustindu-se asupra mea intr-un singur
“glas”,invelit de aura melancolica a mortii.Totul disparea intr-un fosnet asurzitor,care
masca fiecare parte a fiintei mele.Priveam un abis ce ascundea lumina de ochii
mei.Pierdeam totul,fiecare amintirea amea scurgandu-se intr-un gol fara
margini.Ingropat de viu,intr-o confuzie interioara,involuam intr-un anumit
fel,toate gandurile mele indreptandu-se spre locul si momentul in care au luat
viata.Am pierdut acea lupta stranie,lasandu-ma prada creatilor mintii mele
bolnave.Fiind uimit,gandurile mele se blocau la interval de cateva
secunde,ajungand prada acelor “strigate” ale nimicului cuprinse de ura
inexistentei.
Din
mijlocul incaperii,o lumina palpaia sacadat,dezvaluind mici parti din
incapere.Primul lucru ce l-am realizat era modul aleatoriu in care erau
aranjate toate in spatiu,lucru care m-a facut constient de faptul ca nu ma mai
aflam in camera mea,patrunsem in alta realitate.Patul disparuse.Eu eram rezemat
de perete,in coltul camerei,prabusindu-ma incet,incercand cat mai mult posibil sa
raman lipit de acesta,varul de pe el lasandu-si amprenta pe tricoul meu.La
cativa metrii distanta de mine,podeaua a inceput sa sune puternic,ecoul
acesteia imprastindu-se peste tot.Peretii vibrau,ajungand la un moment dat sa
scoata sunete metalice greu de suportat.Am incercat din rasputeri sa privesc
mai atent in fata mea.Peretii se arcuiau puternic si se intindeau tot mai mult
creand un culoar ingust care continua sa inainteze creand spatiu din
nimic.Deasupra mea,peretii creeau un fel de bolte,mascate de umbre ale
trecutului,care in mintea mea,ascundeau acele zeci de maini care ma adusera in
mijlocul necunoscutului.
Mi-am
intors privirea,observand un bec suspendat in aer,care dansa dintr-o parte in
alta,deasupra unui fotoliu vechi,distrus de trecerea timpului.M-am apropiat mai
mult de scaunul respective,dar becul s-a stins,lasandu-ma cuprins de frica.Pe
cand trageam aer in piept,pregatindu-ma de ce e mai rau,becul s-a aprins din
nou,dar de aceasta data,pe scaun se afla cineva.Am sarit in spate scotand un
urlet ascutit.Era un cadavru..Am incremenit indata.Mirosul dezgustator al
mucegaiului se combina cu firele de praf care jucau in aer.Toate astea cu acea
prezenta a mortii.M-am tras si mai in spate,lipindu-ma de perete.In momentul
urmator,totul s-a derulat in fata ochilor mei,un fel de flashback.In ochii mei
ardea flacara amintirilor.Nu mai aveam o realitate in care ma aflam.Nu stiam de
unde proveneau toate acele amintiri.Nu mai ma apasa acea presiune,acea
frica,asa ca am pornit incet spre culoarul care inca scotea sunete metalice al
caror unde patrundeau direct prin tine,zguduindu-te.Imediat ce am trecut de
cadavrul care zacea,parca urmarindu-ma,scaunul incepu sa scartaie.Am luat-o
putin intr-o parte pana am atins cu varful degetelor un perete care vibra.Am
intors privirea,dar nu mai era nimeni pe scaun,in fata mea,o lumina alba
puternica,palpaia,in acel loc,peretii nu mai inaintau.Nu am stat pe
ganduri.Incepusem sa alerg aproape prosteste,balasandu-ma aleatoriu.Ma
temeam.Reuseam cu greu sa pun capat confruntarii interioare,recastigandu-mi
controlul asupra trupului.Punctul de lumina din fata mea devenea tot mai mic,se
stingea intr-o spirala calda,care levita, despartind acei pereti oprindu-i din
inaintare si din arcuirea lor bizara.
Pe
pereti,se lasa un intuneric tot mai puternic.Umbrele ma inconjurau.Auzeam
soapte,care se apropiau tot mai mult.Cu coada ochiului vedeam siluete care pur
si simplu se miscau mai mult decat ireal.Aerul se racise.Respiram tot mai greoi
dupa efortul depus in acea alergare nebuneasca.Incetinisem
inconstient.Fantasmele facusera acelasi lucru.Inaintam alaturi lor,care pareau
a fi inspaimantatoare,dar in acelasi timp insotitori fideli.Ma opream tot mai
des,ne acordand atentie mintii mele care incepea sa-si redea fiecare gand in
ceva real,manifestandu-l cu corpul meu,care il lasam controlat,orbit de tot ce
ma inconjura.
Totul
stagna.Linistea capata proportii infioratoare.Aerul era tot mai greu de
respirat.Ma simteam in pericol.Receptam informatii de la zecile de fantasme
care se apropiau de mine tot mai nelinistite.Sfera luminoasa vibra
puternic,undele ei lovindu-se de mine,incercand parca sa ma clinteasca din acel
blocaj.Dintr-un reflex brusc,am luat-o la goana,fantasmele urmandu-ma,acestea
devenind tot mai infioratoare,tot mai amenintatoare.Radeau.Si rasul lor, pentru
prima data,imi dadea incredere si putere.Pentru prima data,resimteam egoul
interior,starnit de frica.Si aflasem intradevar.Ma aflam in interiorul
meu,sufletul meu,stand in fata mea,emanand energie si lumina,inconjurat si
corupt,in mijlocul jumatatii mele intunecate al existentei.
Am
clipit,odihnindu-mi gandurile in acele fractiuni de secunda.De aceasta
data,inca credeam ca alerg,dar stateam pe loc,inconjurat de acele naluci.Nu
aveau chip,aveau forme diferite,fiecare proiectand personalitati diferite.Ma
simteam divizat,imi erau foarte familiare,le percepeam mai mult ca parti din
mine.M-am sprijinit mai puternic pe piciorul drept si mi-am arcuit
spatele,fiind gata de a sprinta spre sfera luminoasa.Fara a mai ezita,am
trecut,oprindu-mi respiratia,prin acel cerc umbros.In spatele meu s-a auzit un
urlet de durere,dar de aceasta data nu am mai intors privirea.
Peretii
erau cuprinsi de cenusa si din ei,se despicau sute de bucati,dezintegrandu-i cu
totul,lasand un spatiu pustiu in urma lor,in care dansa doar praful si
cenusa.Acea lume se dezintegra,fiecare urma a distrugerii alergand dupa urmele
mele,fiind gata sa ma insface.Timpul stagna,praful dens ce dansa in spatele
mele,ramanand blocat,intr-o pauza si existenta continua.
Daca acele fantasme
sunt parti din mine,daca acest loc este o parte din mine,de ce m-as opri pe mine
insumi?
Incercand
sa-mi linistesc mintea de reusita,am aruncat o privire inapoi.Nu era nimic care
sa ma poata opri.Acel loc astepta dupa mine,sa-i redau lumina,ca acele firicele
de praf,sa se observe una pe alta,sa aibe tentative de a se uni inca o data,constituind
o noua lume.
Un vuiet
puternic rasuna deasupra mea.Pe masura ce inaintam,acel glob luminos parca ma
respingea,lasandu-ma afundat in intunericul acelei realitati.
Sa fie totul doar
creatia mintii mele?
Ramasitele peretilor care inca
nu fusesera atinsi de acea cenusa,”cantau” metalic,intr-un mod diferit ca
inainte.Umbrele nalucilor inca mai dansau pe acestia,dar nu plecau,dispareau si
reveneau,inghetand aerul din jurul lor.In capul meu,gandul de a zbura,de a
scapa de urma lor,prindea putere.Din nou dupa o simpla clipire,ma trezisem mai
departe,la cativa metrii de acel glob,care devenise o spirala,care dupa fiecare
pas prin care ma apropiam de ea,devenea mai intensa in vibratie si energie.Mi-am
intins mana dupa aceasta.Degetele incepura sa imi tremure puternic.Am mai facut
un pas,dar m-am ciocnit de ceva ce parea a fi un zid.Dar nu il vedeam.Eram
blocat acolo,inconjurat de neant,privind in gol,la un blocaj,sfera luminoasa se
departa si dintr-o data,disparuse,lasand in urma ei o bezna,care incepea sa ma
linisteasca.In jurul meu,incepea sa se lumineze.Chiar in fata mea,o persoana
statea linistita si cu o privire plina de dragoste ma privea.Eram eu…ma priveam
pe mine,mintea mea luand-o razna izbucnind intr-un amalgam usor amuzant.
Daca,acela sunt eu,de
ce ma privesc pe mine?
-Pentru ca suntem
acelasi.
Ramasem inmarmurit.Acea voce patrundea cu toata
puterea,provocandu-mi fiori pe sira spinarii.Iubirea ma cuprindea cu putere,o
fericire neconditionata ma facea sa zambesc larg,privindu-ma pe mine insumi,zambindu-mi
de asemenea cu intelegere.
-Si ce se intampla acum,ce va urma?
-Tot ce ai facut,tot ce ai pierdut sau castigat azi,ai facut
pentru a trai aceasta clipa,o simti,...dar dispare.De ce preferi sa astepti
mereu clipa urmatoare fara s-o traiesti pe cea de acum?Dupa ce celalalt eu,a
rostit aceste cuvinte,m-a atins,transportandu-ma brusc fiind cuprins de o lumina calda.
Auzeam
voci.Era o galagie,percepeam tot mai multe personae care aproape alergau in
jurul,atingundu-ma.Agitatia din jurul meu incepeam sa o inteleg.Ma aflam
intr-un spital.Dar de ce?...Aparatul care imi monotoriza pulsul o luase
razna.Muream?Halucinasem in tot acel timp?
-Tu nu mai esti trupul,nu mai ai limite,nici blocaje,esti
doar existenta,imaginatie,creatie.
-Si atunci de ce toate astea?de ce trebuie sa constientizez
ca am murit?
-Ca sa-ti dovedesti ca nu ai murit.Totul tine de
concepte,lumea astea in care ai fost,este doar din imaginatie.Dar esti
orb,corupt de bunuri materiale,de substante care-ti sterg legatura dintre gand
si spirit.Tot intunericul si obstacolele tale,iti sunt propriul egou,care te
vroia blocat aici,sa ramai orbit,sa iti manance interiorul.
Se
sfarsise.Sfarsitul fiind defapt inceputul.Legatura spirit-gand se
realizase,devenisem o simpla existenta,nelimitata,nemarginita de blocajele multidimnesionale.Aici
am vrut mereu sa fiu,in unica dimensiune…Totalitatea.